Mi-am cerut citeva ore libere de la servici să plec împreună cu soţia mea la ultima zi de consultaţie la cabinetul particular al doamnei ginecolog. Soţia mea este însărcinată în luna a 9 şi stă să nască. Dacă Gloria, primul nostru copil nu vrea să se nască repede, următoarea întâlnire cu doamna ginecolog va fi la maternitate peste câteva zile.
Între timp ce doamna făcea masurătorile specifice copilaşului am putut sa văd trăsăturile feţei viitorului nostru copil. Un sentiment pe care doar taţi pot să-l înţeleagă. Când vezi acolo un plod, unde distingi nişte trasături atât de micute. Nu ştiu parcă în acele momente s-a legat o relaţie intre mine şi aceea micuţă fiinţă încă ne-născută. Când îi vedeam acel chip, cum statea aşa cu ochii închişi, parcă un calm se vedea pe faţa ei. Nimic nu o deranja, chiar dacă atîtea perechi de ochi se uita la ea. Cred că dormea.
Stând acum şi meditând la cele întâmplate gândul îmi zboară la biblie şi îmi pun cîteva întrebări. De ce este naşterea un lucru aşa de greu? De ce nu pot naşte femeile uşor? De ce copilul nu vine cu calm şi în pace aşa cum a stat el 9 luni în burtica femeii?
Deşi mărturisesc că nu îmi inspiră mare încredere doamna ginecolog, atunci când a vorbit despre faptul că lucrurile sunt normale, atât dimensiunile copilului dar şi celelalte lucruri (placenta, lichidul amiotic), parcă am văzut-o cu alti ochi. Şi aceasta cred că îmi vorbea despre cele mai importante fiinţe din viaţa mea.
Şi cred că este normal pentru că LE IUBESC. Dacă a tresăltat inima de bucurie când au fost vorbite de bine, oare cât de negativ voi reacţiona atunci când vor fi vorbite de mai puţin bine
De fapt am realizat pe de altă parte că acum stă se dechidă un alt capitol în viaţa mea. Am realizat faptul că este numai începutul, şi că multe vor fi de învăţat. Termeni, tipare de comportament, comportamente nonverbale, atât la mine, la copilul meu, la alţi adulţi.
Ajut-o Doamne să vină sănătoasă pe lumea aceasta !!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu