sâmbătă, 31 decembrie 2011

Ganduri de anul nou

Ma gindesc la anul nou 2012 ca la un an la care as vrea sa sa intimple mai multe lucruri bune, decit in anul 2011.

Daca anul 2010 a stat sub semnul problemelor legate de operatia de la picior, iar anul 2011 a stat sub semnul Herbalife, anul 2012 va sta sub semnul nasterii primului nostru copil (fetita Gloria)

Momentan sunt intr-o dilema destul de mare. Nu stiu daca sau nu sa imi afisez in mod public, greselile si esecurile prin care am trecut.


Daca cumva cineva va citi aceasta postare in timp util ... acele ginduri de bine vi le doresc si voua pe anul care sta sa inceapa. Fie ca domnul Dumnezeu sa va aiba in paza Lui si in purtarea lui de grija pe tot parcursul anului 2012.

marți, 27 decembrie 2011

predica de craciun

anul acesta de Craciun am realizat un lucru care zic eu trebuie mentionat.

De ce Dumnezeu nu l-a trimis pe Hristos deja mare, cum a facut cu Adam. Putea sa-l faca sa apara de nicaieri din pustie, cu niste daruri profetice, vindecari etc. De ce a asteptat Dumnezeu 30 de ani omenesti ca Hristos sa isi inceapa lucrarea? Oare Dumnezeu a vrut sa ne invete ceva si din asta?

Concluzia e ca da, Dumnezeu vrea sa ne invete ceva si din asta si anume:
1. orice schimbare necesita timp, timp indelungat, in special o lucrare care Dumnezeu vroia sa o intemeieze si sa dureze secole dupa moartea Invatatorului.
2. Noi suntem obisnuiti, si diavolul vrea sa ne obisnuiasca cu lucruri facute in graba. Astfel avem cafea instant, supa instant, vrem mintuire instant si transformare instant. Cred ca Dumnezeu vrea sa ne invete prin asta si lectia rabdarii.

NU TOTUL ESTE INSTANT

duminică, 25 decembrie 2011

Urari de Craciun

As dori ca de aceste sarbatori sa il simtitti pe Dumnezeu mai aproape decat cum a fost anul trecut. Sa privim dincolo de binecuvintarile pe care Dumnezeu ni le-a dat, si sa ne uitam la acel copil, care a renuntat la slujire ce i se oferea, ci a venit sa indure umilinta



Craciun Fericit

vineri, 23 decembrie 2011

Meditatie din Neemia

In cursul zilei de ieri am avut o discutie, partasie sfinta cu 2 frati din biserica, discutind despre Biserica Domnului din partile acestor locuri. Gindul mi-a fugit la Neemia si la ajutorul nesperat care i l-a Dumnezeu in zidirea Ierusalimului.
As vrea sa retin anumite fapte.
1 Dumnezeu ii pune pe inima lucrarea zidirii Ierusalimului, dupa ce acesta se roaga pentru pocainta lui si a poporului.
2. Dumnezeu sensibilizeza inima imparatului (care era altul decit evreu) dat neemia ii spune ca doreste sa rezideasca Ierusalimul. si totu;i imparatul iii da voie sa mearga ba mai mult ii da si scrisori prin care acesta sa isi poata face rost de materiale de constructii
3. Neemia merge si dupa ce ajunge la Ierusalim inspecteaza singur (oarecum in secret) zidurile ierusalimului
4. Abia dupa ce vede situatia in care traieste Ierusalimul, acesta cheama pe mai marii poporului.

Doamne ajuta-ne sa fim noi pocaiti, ca sa putem vedea starea poporului Tau

joi, 22 decembrie 2011

un nou inceput

ma uit si imi dau seama ca au trecut mai bine de 2 luni  de cind nu am am scris aici. Din pacate imi dau seama ca nu este decit o alta dovada a falimentelor de care sunt in stare. Anul trecut am renuntat la scoala de soferi... cind mai aveam atit de putin.... ;i Domnul stie de ce .... ca eu ununul nu imi dau seama. Anul asta in vara am renuntat la activitatea herbalife pentru ca ..... era scump .... nu eram eu pregatit .... Dumnezeu stie de ce.
si inca citeva tentative la care bine inteles .... stitti rezultatul. Am ajuns in stadiul in care sa imi dau seama ca in spatele meu stau o multime de lucruri care nu sunt finalizate. Dar pe de alta parte ma uit la psalmul 1 si nu pot decit sa imi dau palme cind ma uit in oglinda si vad atitea lucruri pe care nu leam terminat
Imi este frica sa mai incep ceva ... orice demers ca nu cumva sa fie un alt lucru la care sal mai adaug la lista mea. Dar din pacate imi dau seama ca orice lucru odata lasat parca iti vine si mai greu sa te apuci de el, ba citeodaa ii si mai scump sa te reapuci decit sal fi terminat atunci cind a fost timpul. Intro lume atit de nebuna am facut si eu ceva "nebun". vreau sa invat de la silviu radu. Am in casa un lucru pe care il platesc si nu fac nimic cu el. Internetul... vreau sa invat cum ma pot folosi de el. Daca alti au putut ... eu nu 

duminică, 16 octombrie 2011

ce putem invăţa de la Marius Cruceru

Citeam zilele trecute blogul lui Marius Cruceru unde mărturiseşte cum îşi pregăteşte dânsul predicile.
Sunt câteva lucruri care pe mine personal m-au uimit, lasându-mă sa ma uit puţin ce se întâmplă în spatele unei predici, care îţi miscă sufletul.
Citind toata postarea dânsului am rămas uimit sa aflu că pregătirea subiectului de predică începe de marţi, si care este presărat cu studiu şi rugaciune si apoi iaraşi studiu si rugaciune. Nu este de mirare ca predicile lui sunt aşa puternice.....
Un alt lucru pe care l-am remarcat este ca textul nu il alege, ci ce anume vine la rind (dintro carte biblică), " ca să nu fie acuzat că textul l-a pregătit  pentru o persoană anume. Deasemenea legat de text, se poate observa ca este diferenţiat de cel care este pentru zidirrea persoanlă.
Dar cel mai frapant lucru este momentul cănd mărturiseşte ce anume se întâmplă în special duminica
"Duminica dimineaţa … NU tipăresc schiţa şi …. o las acasă.

De obicei o refac în minte tot drumul şi evit cu orice preţ să o rescriu pe vreo fiţuică. Dacă este prea complicat gîndul iniţial, mîzgălesc ceva pe o hîrtie ca să nu pierd chiar tot. Rareori, mai ales la întîlnirile de tineret, dacă subiectul este extrem de complex, îmi iau cele scrise cu mine (de obicei cam 25 de pagini A4), dar de cele mai multe ori, nu.

Dacă nu ţin minte ce trebuie să spun după o săptămînă de frămîntare, dacă Duhul nu-mi dă în gînd, după ce mă voi fi pregătit, tot aceleaşi gînduri pe care le-am frămîntat atîtea zile, înseamnă că nu trebuia să le spun.

În rest… harul şi mila Domnului, iar din cînd în cînd Duhul ne lasă să predicăm fără duh, ca să ne smerească şi să vedem cum este şi fără, ca să putem face diferenţa şi să mulţumim cînd avem ungerea.
"

Deci dupa ce a muncit o saptămâna (25 de pagini) nu duce schitele cu dânsul. Dar culmea o atinge în ultimele paragrafe, în care explică cum se transformă relaţia în Duhul în timp ce se află la amvon.

Nu stiu dacă alti păstori se pregatesc tot aşa pentru predica de duminica....dar ce se întâmplă câteodata în bisericile noastre este de tot râsul, deşi mai degrab plânsul, că este tragic.

sâmbătă, 15 octombrie 2011

noi bloguri

imi dau seama ca sunt citeva probleme pe care nu le pot acoperi. fara ajutorul unui jurnal
zilele trecute citeam o carete de la ideea la bani si mia venit o ideea sa fac un blog exclusiv de alimentatie, sfaturi, retete, expereinta personala cu herbalife
al doilea blog este cele legat de cel spiritual. ieri de exemplu eram intr-o stare in care nu eram nici socialbil si nici nevoi fiziologice neimplinite nu erau. Un gand mia venit ca poate daca o sa citesc un cuvint din biblie, poate D.zeu imi va vorbi
asa ca voi initia cele doua bloguri pentru a face ordine(sper eu si) in cele domenii.

vineri, 9 septembrie 2011

Schimbarile unui tată

Incepe parca si mintea sa se acomedeze realitatii. Mintea mea incepe tot mai mult sa gindeasca la plural si la mai mult decit 2. Pina acum lucrurile stateau oerecum simplu si din punct de vedere a veniturilor. Existau niste nevoie comune pe care le negociam.... dar acum mai apare cineva "mic.. care se face tot mai mare" si care nu are venituri. Si trebuie sa ma gindesc in primul rind la el.


Vorbeam cu un pastor care spunea printre altele ca noi trebuie sa fim obisnuti sa pierdem, sa cedam locul nostru, in favoarea altora, si aceasta fara sa trezeasca revolta in sufletul sau. Sa poti primi pierderea cu sufletul bucuros. Aceasta se aplica in vechime la primi crestini, si imi dau seama ca incet, incet se instaureaza aceasta si in familie. Am decis sa stau acasa si sa nu plec cu nevasta, nu pentru ca nu mi-ar fi placut dar am preferat ca s-a ma sacrific, desi ma asteptam sa am sentimente de revolta (ca sigur numai eu ....). Ciudat nu am simtit revolta ba chiar bucurie ca am putut sa fac ceva pentru bucuria sotiei mele.

O alta realitate de care imi dau seama tot mai intens, este ca ca de la noi (babatii, soti, si tati) se astepta mult mai mult decit se poate verbaliza. Faptul ca intr.un anume fel nu este verbalizat, nu este o scuza. Dar partea nasoala este ca nu stim exact despre ce este vorba. Asa ca ajung la concluzia ca baiatul ar trebui sa se pregateasca inca de tinar.

Doamne ajuta sa rascumpar vremea si sa fiu destoinic pentru o lucrare buna