ieri am profitat de vremea frumosa de afară.. A fost bine să simţi ca te poti mişca în aer, îmbrăcat mai usor, si totusi puţin gros. A fost o zi ca de primavara. Ba chiar la un moment dat am auzit nişte păsărele ciripind.
Dar duminica dimineata m-a readus la realitate. A început să ningă, dimineaţa la ora 8, s-a aşternut un covor de nea de cam de 10-15 cm

Frământările unui viitor tătic.

Zilele acestea am avut puţin timp liber sa stau de vorbă cu o fostă colegă de servici, de profesie psiholog. M-a întrebat cum mai sunt şi ce mai face soţia mea. Ştia de faptul că eu astept o minunăţie de fetiţă.
Discuţia merge binişor până când îmi spune că de fapt luna a opta este cea mai grea. Pentru că este luna în care eşti în atât de aproape şi totuşi încă nu ai copil. Este luna în care eşti obosită, dar încă mai eşti conştientă că încă nu s-a terminat. Mai este o luna incă de schimbări. (idei din ce imi spunea colega).
Dar ca orice bărbat raţionalist întreb şi eu "Si cu ce mă afectează asta?" Aflu că în perioada asta trecerile emotionale de la o stare la alta pot surveni chiar şi atunci când cerul este senin, nici măcar o adiere de vint nu se simte.
Aflu că în perioada asta îşi pune cel mai serios întrebarea cum va fi, şi aceasta accentuat şi formele pe care le vede, sau de oboseala pe care o cuprinde când face un mic efort.
Dar parcă uşor discuţia ajunge în la ceea ce se întâmplă după naştere. Aflu nişte date foarte interesante, care nu le ştiam chiar dacă primul meu loc de muncă a fost asistent social la un centru maternal. Astfel aflu că de fapt toate femeile ajung să sufere în aceea depresie specifică, postnatală. Deosebirea o face forma prin care trec. Majoritatea îşi revin singure din această stare ( ce încurajare pentru un bărbat !).
Un alt lucru interesant care îl aflu este că indiferent dacă naşterea îi normală, sau prin cezariană, aceea depresie poate căpăta tot felul de forme. Ca şi exemplu îmi spunea că ea ajungea să plăngă odată cu copilul ( dar acel gen de plăns care îţi rupea inima în două).

Dar ce am rămas eu cu din toate acestea se poate rezuma la vorbele bine cunoscute ale realizatorului Marius Tucă "ŢINE-ŢI APROAPE". Încă nu ştiu ce o să întâmple dar simt că se apropie sfirşitul unui capitol din viaţa mea, urmând să înceapă altul mai incitant.


P.S Abia aştept să vină momentele alea şi să compar cu ceea ce voi simţi atunci !

Biroul meu

Acum la servici începem de săptămâna viitoare un proces de mutare. Ne mutăm într-o locaţie nouă. Sper ca în noua locaţie să fie mai bine in birou.
Acolo o sa fiu singur în birou având doar eu cheia de la birou.

O să-l aranjez aşa cum îmi place mie.

Riscurile asistentei sociale

Sunt unele lucruri pe care nu le înveţi decât pe propia piele.
Zilele trecute mi-am pus întrebarea: Pănă unde merge asistenta socială şi unde începe viaţa privată, ca şi om cu familie ?

După vreuna din acele zile cind nu îţi mai vezi capul de treburi te trezeşti la ora 17  tu eşti incă la servici deşi trebuia sa pleci de mult. Pentru ca ziua trecuse fara sa vorbesc pe indelete cu copii, aceştia mă asalteză cu problemele lor. Nu imi dau seama că timpul trece aşa de repede si îmi dau seama că pe la ora 18.30 eu sunt incă la servici, uitând ca trebuia sa fiu acasă, pentru întâlnire cu cineva acasa.

Poţi să le spui copiilor că ne vedem a doua zi, cănd ştii că au nişte cicatrici în suflet ? Pănă unde merge munca asistentului social? Deşi poate teoretic este usor să spui " Trebuie sa ramânem profesionişti " .Daca eşti asistent social şi cu inima, poti să închizi uşa la birou si să pleci ?

Sunt de părere că poate cea mai rea deformare profesionala pe care ţi-o poate aduce asistenţa socială este aceea conform căreia cu greu poţi să spui NU !

Ce ai face ca asistent social?

Ca şi asistent social ai de a face cu tot felul de cazuri şi situaţii, în care eşti pus în fata unor dileme atit etice cât şi legale. Vă cer opinia in acest sens, mai ales a asistentilor sociali.

Pentru a respecta confidenţialiatea cazului nu voi da nici un fel de date concrete despre copil şi familia sa.

Acum câţiva ani copilul intră în nişte anturaje dubioase de pe strada, începe sa fure bani din casă, continuă  să vândă anumite lucruri din casă, pentru a-şi face bani pentru ţigări etnobotanice. Tatăl il disciplineaă de câteva ori motiv pentru care, copilul găseşte un motiv în plus ca să plece de acasă.
După o buna perioadă în care familia este în atenţia instituţiilor, beneficiiind din plin de servicii de consiliere la domiciliu, se ia decizia ca pentru siguranţa copilului acesta sa fie gazduit temporar de catre un centru. Dat fiind situatia descrisa mai sus, se instituie masura plasamentului în regim de urgenţă, măsură prin care se suspendă drepturile şi obligaţiile părintesti ale părinţilor asupra copilului.

Mama copilului nu se poate supune regulilor şi găseşte tot felul de superfugii pentru a se întâlni cu copilul. Îşi asteaptă copilul la poarta şcolii, altă dată prin intemediul colegilor de clasă stabileşte întălniri cu copilul în oraş departe de centru. Sună la telefonul centrului în nenumarate rânduri şi dă o altă persoană, chemind la telefon un alt copil, ca apoi să îşi poata chema propiul copil.
Iţi pui intrebarea dacă faci bine ca interzici mamei sa îşi vadă propiul copil, dar pe de altă parte mama este un factor destabilizator pentru copil.

Ce solutie să gaseşti ca, copilul sa stea acasă ca unul normal?, să-l faci să înteleagă ca plantele etnobotanice sunt pentru distrugerea lui? să înţeleagă că dacă a plecat de acasă nu este sigur că se mai şi intoarce? Cum să-i faci pe părinţi să uite de cele intimplate si să le ia de la zero?

Prima întâlnire cu Gloria Ştefania

Ieri in data de 09.01.2012 am fost împreună cu soţia mea la ecograf. I-am dus Cameliei şi analizele medicale.

Cine este Gloria Ştefania? Este prima noastră fetiţă. Am vazut-o la ecograf. Stătea turceşte cu capul în jos. Ce am putut eu sa disting fără să spună doctoriţa a fost fruntea relativ înaltă. Sunt curios pe cina va semăna, desi sunt ferm convins că odată cu creşterea ei, îşi va mai nuanţa asemănările cu unul dintre cei doi părinţi.

Doamna ginecolog spunea ca acum procedura ii urmatoarea: In momentul în care se apropie momentul naşterii, sotia ar trebui să aibă pregatită deja un bagaj pe care să-l poată lua de urgentă şi să meargă la maternitate. Acolo va fi consultată de medicul de gardă, iar apoi dacă într-adevăr este pornit travaliul adunci va fi chemată medicul ginecolog, pentru desfăsurarea naşterii.
Ce am simţit? Un sentiment amestecat dintre uimire şi o oarecare emoţie (ce, şi cum a făcut Dumnezeu corpul femeii, că să poate aduce pe lume un copil).

Rugaciunea mea îi să vină pe lumea aceasta sănătoasă.

Lumea se împarte în doua

Ca de obicei lumea se împarte in doua părţi.

După puţina mea experienţă prin blogosferă, remarc ca de fapt bloggeri se împart în doua.

Prima parte îi cea care a ramas fidelă ideiii de blog şi îşi împărtăşesc experienţele prin care trec. Cel puţtin pentru aceaştia ştiu eu ca s-a făcut blogul "un fel de jurnal public si virtual ".
Dar a doua parte de blogerri sunt aceia care nu fac altceva decât stau toata ziua pe net, vânând senzaţii tari, monitorizând youtube-ul. în speranta că dau peste ceva ca să le mărească traficul pe blog.

Nu vreau sa fiu din categoria a doua, că la o adica ceva senzational găseşti oriunde.

Cred că cel mai greu lucru de făcut îi să spui ce a ce faci tu,şi acesta într-adevăr să îţi câştige audienţa

Primul episod din serialul "viata la tara 2012"

 incepe anul cu forta.

Astfel profitind de o zi calduroasa de ianuarie ies in gradina si incep sa dau la hirlet. Reusesc sa fac o portiune serioasa.... care alta data o faceam in mai multe zile. Bineinteles si timpul si pamintul au fost minunate. Dupa astfel de zile nu mai ai nevoie de nici un fel de sala. Aici la tara toti muschiii ii faci odata, nu ca la sala pe grupe de muschi

O bucurie de inceput de an a fost cind am vazut familiile de albine ca au iesit afara din stup... facindu-si zborul de curatire. Ba mai mult o familie la care nui dadea foarte multe sanse am vazut ca incepea sa faca curat, scotind pe urdinis capacele de ceara.
Totusi sa nu ne imbatam cu apa rece. Pina ce trece iarna cu totul mai este ceva timp. Sper sa treca prin iarna toate cele 3 familii de albine

predica la sfirsit de anul 2011

Dupa o perioada insemnata decit nu am mai apucat sa intru in Biserica Emanuel din Oradea, a venit momentul sa reintru in biserica. M-a incercat un sentiment cuidat stiind ca atitia ani, eram nelipsit de la biserica.

Mesajul de sfirsit de an l-a avut fr Paul Negrut.
(Desi initial am vrut sa trec invataturile din predica pe privat, mam gindit mai bine si am decis sa le trec pe public fiind poate mai tirziu o sursa de incurajare si pentru alti asa cum a fost pentru mine, dar totusi invataturile asa cum leam inteles pentru situatia mea o sa le trec pe privat)

Prima data fr. Paul a facut o referire la vers. care face referire la cei intelepti care rascumpara vremea. Dinsul a facut disctintia intre a recupera vreamea din punct de vedere cronologic (Nu poti sa devii mai tinar decit cum esti nic daca folosesti creme, sau medicamente), dar ceea ce poti e sa rascumperi vremea. sa folosesti oportunitatile care ti-le aduce fiecare perioada de timp a vietii (invata de la furnica).

In al doilea rind fr. Paul a facut referire la psalmul 1, care incepe cu omul care stie sa zica "NU". El stie la ce sa zica NU. dar a facut o disctintie care mi s-a parut cel putin interesanta. Sunt anumite care trebuie sa le spui NU din principiu , ne apaind apoi alte explicatii. Trebuie sa te infrinezi, daca nu iti fac bine scopului tau.

Iar in al treilea rind a facut dictinctia intre caracterul plevei care este purtata de orice fel de invatatura, in contradictie cu un copac pe care il gasesti tot in acel loc in care a fost si ieri. chiar daca au venit furtunile peste el, copacul a ramas tot in acelasi loc, ba mai mult fiind situat linga un izvor de apa el isi da rodul la vremea lui.

Domnul sa ne ajute sa dam fiecare rodul la vremea la care el ne-a randuit pe fiecare