Sunt unele lucruri pe care nu le înveţi decât pe propia piele.
Zilele trecute mi-am pus întrebarea: Pănă unde merge asistenta socială şi unde începe viaţa privată, ca şi om cu familie ?
După vreuna din acele zile cind nu îţi mai vezi capul de treburi te trezeşti la ora 17 tu eşti incă la servici deşi trebuia sa pleci de mult. Pentru ca ziua trecuse fara sa vorbesc pe indelete cu copii, aceştia mă asalteză cu problemele lor. Nu imi dau seama că timpul trece aşa de repede si îmi dau seama că pe la ora 18.30 eu sunt incă la servici, uitând ca trebuia sa fiu acasă, pentru întâlnire cu cineva acasa.
Poţi să le spui copiilor că ne vedem a doua zi, cănd ştii că au nişte cicatrici în suflet ? Pănă unde merge munca asistentului social? Deşi poate teoretic este usor să spui " Trebuie sa ramânem profesionişti " .Daca eşti asistent social şi cu inima, poti să închizi uşa la birou si să pleci ?
Sunt de părere că poate cea mai rea deformare profesionala pe care ţi-o poate aduce asistenţa socială este aceea conform căreia cu greu poţi să spui NU !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu