Zilele acestea am avut puţin timp liber sa stau de vorbă cu o fostă colegă de servici, de profesie psiholog. M-a întrebat cum mai sunt şi ce mai face soţia mea. Ştia de faptul că eu astept o minunăţie de fetiţă.
Discuţia merge binişor până când îmi spune că de fapt luna a opta este cea mai grea. Pentru că este luna în care eşti în atât de aproape şi totuşi încă nu ai copil. Este luna în care eşti obosită, dar încă mai eşti conştientă că încă nu s-a terminat. Mai este o luna incă de schimbări. (idei din ce imi spunea colega).
Dar ca orice bărbat raţionalist întreb şi eu "Si cu ce mă afectează asta?" Aflu că în perioada asta trecerile emotionale de la o stare la alta pot surveni chiar şi atunci când cerul este senin, nici măcar o adiere de vint nu se simte.
Aflu că în perioada asta îşi pune cel mai serios întrebarea cum va fi, şi aceasta accentuat şi formele pe care le vede, sau de oboseala pe care o cuprinde când face un mic efort.
Dar parcă uşor discuţia ajunge în la ceea ce se întâmplă după naştere. Aflu nişte date foarte interesante, care nu le ştiam chiar dacă primul meu loc de muncă a fost asistent social la un centru maternal. Astfel aflu că de fapt toate femeile ajung să sufere în aceea depresie specifică, postnatală. Deosebirea o face forma prin care trec. Majoritatea îşi revin singure din această stare ( ce încurajare pentru un bărbat !).
Un alt lucru interesant care îl aflu este că indiferent dacă naşterea îi normală, sau prin cezariană, aceea depresie poate căpăta tot felul de forme. Ca şi exemplu îmi spunea că ea ajungea să plăngă odată cu copilul ( dar acel gen de plăns care îţi rupea inima în două).
Dar ce am rămas eu cu din toate acestea se poate rezuma la vorbele bine cunoscute ale realizatorului Marius Tucă "ŢINE-ŢI APROAPE". Încă nu ştiu ce o să întâmple dar simt că se apropie sfirşitul unui capitol din viaţa mea, urmând să înceapă altul mai incitant.
P.S Abia aştept să vină momentele alea şi să compar cu ceea ce voi simţi atunci !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu